Branza

Mi-am amintit zilele aceasta de o întâmplare care îl are protagonist pe Tata şi care mă face să râd, de fiecare dată. De câte ori îi trimit Tatălui meu câte un pachet, încerc să îi pun în el, printre alte lucruri de care are nevoie, şi alimente pe care nu le-a mâncat niciodată.
Aşa se face că, la un moment dat, i-am trimis o cutie de brânză Gorgonzola, după ce, cu altă ocazie, brânza cu mucegai albastru avusese mare succes.
Era vară, aşa că, la fel cum fac de fiecare dată, după ce a ajuns pachetul, l-am întrebat dacă e totul e regulă, dacă i-a plăcut ce i-am trimis, etc. Şi răspunsul a fost magistral:
„Da, Tată, totul a fost foarte bun. Mai puţin brânza aceea. Mirosea, se stricase, aşa că am dat-o la câini”.
Am râs în hohote momente bune şi i-am explicat că a dat la câini o brânză pe care unii o consideră delicatesă.
Ideea e că Bobi şi Blacky nu au avut nicio problemă să o mănânce, semn că ei şi-au dat seama că e comestibilă. (sursa facebook G. Stefan)

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.